Tu, flacără arzătoare…

Nu erai mult la-nceput,
Doar o mică scânteie;
Dar nu știu cum mi-a apărut,
În suflet, acea obsesie.

Și-ai continuat să te mărești,
Tu, flacără arzătoare;
Nu știi că mă nimicești
Și că absența ta mă doare.

Mereu mă gândesc la tine;
Mă întreb când îmi va trece;
Dar ești departe de mine,
Iar totu-n jur e rece.

Să-mi fi aproape-mi doresc,
Căldura să ți-o simt,
Totul să-ți mărturisesc ,
Fără să te mint.

Dar știu că nu te pot avea
Fără să nu fiu pârjolit,
Dar deloc nu mi-ar păsa,
Dacă și tu ți-ai fi dorit.

I-aș spune vocii să te strige,
Dar oricum nu ți-ar păsa,
Căci o flacără nu se stinge
Pentru un simplu fulg de nea.

Sufletul îmi rămâne gol,
Abandonat și rece;
Fără căldura ta nu pot
Să sper că îmi va trece.

Rămân cu iulzia
Acelei mici călduri,
Iar în suflet voi purta
Veșnicele arsuri.

 

Sursă foto: Pinterest

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s