Suflet pierdut

Singuratic și trist,
Gol și pierdut…
Este mult prea distrus,
Zgâriat și chiar rupt;
Am sufletul mort.

Fără oameni în jur,
Singur printre copaci,
Într-o pădure pustie,
Cu amintirile gri
Și plin de mânie.

Apoi sfâșiat fiind
De răutățile oamenilor,
Se retrage-ntr-un colț,
Într-o cameră rece,
Până ce timpul va trece.

Se rupe în bucățele,
Sângerând până la moarte,
Până nu mai rămâne nimic,
Îngenuncheat fiind de toate…
Plânge încă un pic.

Apoi rămâne golit
De cântec, de culoare, de viață;
Doar o carcasă rece și goală
Ce nu mai simte nimic:
Suflet stingher, pustiit.

Rece ca gheața,
Doar o altă epavă
Scufundată-n adâncuri…

Plin de otravă,
Din ceruri căzut,
Incapabil să simtă:
Suflet pierdut…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s