Vesel cândva

Un suflet vesel cândva
Vedea lumea-n culori,
Iar deasupra-i era
Un cer fără nori.

Dar a căzut într-o groapă,
Învăluit de-ntuneric
Și secat de putere;
Nu mai simte nimic.

Uneori vrea să râdă,
Să iasă afară, s-alerge,
Simțind că poate orice
Dacă un pic ar mai trage.

Apoi își aduce aminte
De demonii ce-l posedă,
De durerea din suflet,
Neputând să mai râdă.

Tablouri de visuri
Cu suflet pictate
Sunt prinse-ntre ziduri,
În clădiri dărâmate.

Totul se ofilește;
Dispar culorile vii,
Iar lumea-i devine
Cu fiecare zi
Tot mai gri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s